Înainte să coboare şi ultima treaptă a modulului selenar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selenar nişte urme ciudate. De opinci, parcă.
Îngândurat, se depărtează niţel de modul şi dă să se apropie de un crater. Din crater apare un tip ciudat cu palariută mică şi neagră şi chimir. Creatura întinde hotărât mâna către Armstrong:
– Servus, io mi-s Ion!
Astronautul, perplex, îl întreabă:
– Şi de unde eşti?
– Apăi din Sibiu .
– Şi cu ce ai venit aici?, continuă americanul.
– Cu brânză.

Doi olteni într-o cameră de hotel.
Unul observă că celălalt îşi bagă şireturile de la bocanci în priză şi îl întrebă:
– Ce faci bă acolo?
La care acesta mirat îi răspunde:
– Îmi usuc bocancii.
Şi de ce ai legat bocancii unul de altul?
– I-am pus în serie să nu se ardă!

Un bărbat se trezeşte dimineaţă mahmur … când deschide ochii, primul lucru pe care îl observă este un pahar cu apă şi 2 aspirine, pe măsuţa de lângă pat, … hainele erau călcate pe scaun, … în casă era curat peste tot … iar în bucătărie văzu un biletel: Iubitule, am fost la magazin, micul dejun este în cuptor, iar ziarul este pe masă…; în momentul acela, intră pe uşă fiul său.
Tatăl încă mirat, îl întreabă ce s-a întâmplat noaptea trecută.
– Ai ajuns acasă dimineaţă, beat criţă … ţi-ai pierdut echilibrul pe scări, ai spart vasul favorit al mamei, ai alunecat pe covor şi te-ai izbit de uşa închisă … de asta ai vânătăi …
Bărbatul era acum şi mai confuz …
– Atunci de ce este curat peste tot, iar mama ta nu e furioasă?
Fiul îi explică:
– După ce te-a târât în dormitor şi a încercat să-ţi dea jos pantalonii, ai spus: “Lasă-mă în pace curvă nenorocită! Sunt un bărbat însurat.“

Un bucureştean, venit să-şi petreacă concediul în Ardeal, s-a întâlnit pe o uliţă cu un cioban. De cum l-a văzut, s-a şi dus cu gândul la brânză, slană, ceapă şi… pălincă. Dar, cum să-l abordeze aşa, tam-nesam?!?…. În cele din urmă se încurajază şi intră în discuţie cu omul:
– Bună ziua, bade!…
– Bună, conaşule!…
– Nu vă supăraţi, cunoaşteţi o adresă de unde să pot cumpăra brânză de oi?
– Desigur, domnule! Încercaţi la http://www.branzadeoi.ro/ !

Doi ardeleni, în gară, la ghişeul de bilete:
– Domnişoară dragă, apăi te-om ruga şi noi să nie dai două beletie.
– Da, sigur!… Până unde să fie?
– Mă’, Gheorghe… Apăi tu crezi că-i musai să-i spuniem undie merem?
– Nu, mă’ Ioane!…
– Domnişoară, nu nie tăt întreba die tăte şi fa binie şi dă-nie două beletie!…
– Sigur!… Eu vreau să vă dau; dar, dacă nu-mi spuneţi unde mergeţi, nu ştiu câţi bani trebuie să va cer.
– Mă’, Gheorghe… No, să-i spuniem undie merem?
– Apăi, doră, nu-i mare bai!… Spunie-i, dară…
– Păi, domnişoară dragă, noi merem la nuntă!…..

Un arab la aeroport:
– Name? – Abdul AlRazhib.
– Sex?
– Three to five times a week.
– No, no, I mean male or female.
– Yes, male, female, sometimes camel.
– Holy cow!
– Yes, cow, dog, even sheep.
– But isn’t that hostile?
– Horse style, doggy style, any style!
– Oh dear!
– No, no, deer run to fast!

Într-o discotecă în Germania intră un rus, pe tricoul căruia scria mare: “Turcii au trei probleme.” Nu stă mult şi se apropie un turc de el:
− Ce faci băh aici? Cauţi bătaie?
− Asta e prima voastra problemă, vă luaţi de oricine fără să vă fi făcut nimic.
După vreo 5 ore după ce se termină totul şi lumea pleca pe acasă, la ieşire, pe rus îl aşteptau o turmă de turci.
− Asta e doua voastră problemă, nu vă puteţi rezolva problemele singuri şi veniţi în turmă.
Turcii cum au auzit au scos cuţitele la el.
− Şi asta e a treia voastră problemă, întotdeauna veniţi la un schimb de focuri cu cuţitele!

Rashela pe patul de moarte:
– Itzic, trebuie să-ţi mărturisesc ceva. Ştrulică ăsta mic,copilul
nostru, nu e al tău.
– Dar cu cine l-ai făcut?
– Cu studentul care a fost în gazdă la noi.
– Cum l-ai convins?
– I-am dat bani.
– De unde ai avut banii?
– Din buzunar, de la tine.
– Şi atunci de ce zici că nu e al meu?

Ion şi Maria fac nuntă. Ion mare şmecker, Maria – inocentă şi
prostuţă. În noaptea nunţii, Ion îşi dă brăcinarii jos. Maria (după
cum ziceam, inocentă):
– Ce-i aia?
– Păi Mărie, numa io am aşa ceva, nime’ pe lume nu mai are!
Peste câteva zile:
– Ioane, l-am văzut pe Gheorghe la cosit când s-o dus după tufă şi
şi-o dat izmenele jos. Să ştii că are şi el!
– Apăi fă Mărie, Gheorghe-i cel mai bun prieten al meu, io aveam două … şi i-am dat şi lui una.
– Prost mai eşti mă! Da’ de ce nu ţi-ai oprit-o ţie pă aia mare?