Doi ardeleni, în gară, la ghişeul de bilete:
– Domnişoară dragă, apăi te-om ruga şi noi să nie dai două beletie.
– Da, sigur!… Până unde să fie?
– Mă’, Gheorghe… Apăi tu crezi că-i musai să-i spuniem undie merem?
– Nu, mă’ Ioane!…
– Domnişoară, nu nie tăt întreba die tăte şi fa binie şi dă-nie două beletie!…
– Sigur!… Eu vreau să vă dau; dar, dacă nu-mi spuneţi unde mergeţi, nu ştiu câţi bani trebuie să va cer.
– Mă’, Gheorghe… No, să-i spuniem undie merem?
– Apăi, doră, nu-i mare bai!… Spunie-i, dară…
– Păi, domnişoară dragă, noi merem la nuntă!…..