Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mângâierile deveniră mai îndrazneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla … nu-şi aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani în urmă. Senzaţii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, şi o ajută sa răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Deodată… nimic.
Absolut nimic.
– Ce s-a intimplat? întreabă ea, surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Shhhh… încercă el să o liniştească, gata, am terminat!
– Cum adică ai terminat???
– Gata, am gasit telecomanda, dormi liniştită!…